Deconstructorul

Salvează-mă de Parlamentul European, că de Comisie mă salvez singur

Posted in parlamentul european, politică externă, serviciul diplomatic european, UE by Deconstructorul on 21 Iunie 2010

Contextul e simplu: Parlamentul blochează de câteva luni bune crearea noului Serviciu European de Acțiune Externă. De ce? Link aici. Ca să nu intrăm în detalii,  principala problemă constă în instituțiile în fața cărora noul serviciu diplomatic va fi responsabil.

The Council has bowed to Parliament’s demand that the most important special representatives as well as ambassadors will be heard by the Parliament’s Committee on Foreign Affairs before their departure to the field. However, this will happen only after they have been nominated by the Council. The Parliament’s aim is to prevent unqualified or unsuitable persons from being nominated as ambassadors.

 

Desigur. Acum, există obiceiul, în statele europene, audierii în fața Comisiilor de Politică Externă ale parlamentelor naționale, dar, tot în aceste state, audiențele sunt formalități necesare și redundante – majoritatea având mereu voturile necesare aprobării (despre relevanța Comisiilor de Politică Externă ale Parlamentului României și faptul că niciuna dintre ele nu este condusă de reprezentantul principalului partid din Parlament voi vorbi în alt post). În Parlamentul European, lucrurile stau diferit. În mod clar, există persoane necalificate și nepotrivite în Comisia de Politică Externă. De ce?

The first questioner, Elmar Brok, a bequiffed German Christian Democrat , was almost beyond parody. This tribune of the people asked Lady Ashton about MEPs’ budget control rights. I imagine there were cheers from EU voters watching back home, when Mr Brok asked the question burning on so many lips, namely: “Do you agree with me that the external representation of the union comes under article 22, with the exception of CFSP which comes under article 17?” [translation, can MEPs have lots of power?]

The second questioner, Kristian Vigenen, a Bulgarian socialist, offered such a plodding introduction about the merits of the Lisbon Treaty (because it allows the European Parliament more oversight over foreign policy), that he was cut off before he could ask his question. Lady Ashton was forced to guess what his question was, and plumped for: can you give MEPs more powers and perks. So she told him about the “extraordinarily important role” the parliament had to play in foreign policy.

Now, two separate senior EU officials have told me, recently, that the one thing MEPs really care about is that the future EU embassies in foreign capitals should employ protocol staff whose job is to meet MEPs at the airport with nice cars when they are on official fact-finding visits, and generally suck up to them. I assumed this was hyperbole, but no, off went Lady Ashton, volunteering the following reassurance:

“Many of you have already asked me questions like, how will the services on the ground support parliamentarians who are an integral part of visiting the regions and of actually developing the policies and so on.”

In fact, when Mr Vigenen was given a second shot at asking his question, he had a different query: could his committee hold hearings of senior EU envoys before they take up their appointments?

Continuarea aici. În al doilea rând, nu există o majoritate propriu zisă în Parlamentul European, așa că se poate întâmpla ca persoane capabile să nu treacă de audieri din cauza negocierilor dintre principale partide din PE.

În ultimul rând, mutarea SEAE de sub influența Consiliului către cea a Parlamentului și Comisiei este făcută sub imperiul idei că un serviciu responsabil instituțiilor supranaționale va fi la rândul său supranațional, adică va susține pozițiile politice ale Uniunii și numai ale Uniunii. Problema este că politic, consensul pentru acțiune externă în problemele cu adevărat importante se petrece doar la Consiliul, nu în cadrul Comisiei (ale cărei prerogative cu privire la acțiunea externă cuprind doar dezvoltarea, ajutorul umanitar și extinderea și vecinătatea) și nu al Parlamentului.

Statele membre vor rămâne susținerea SEAE pentru mult timp de acum înainte, politica externă a UE fiind văzută, în general, ca pe o prelungire a politicii externe naționale. Minciunile politicoase ale viitorilor diplomați ai Uniunii vor fi susținute, uneori, de diplomații statelor membre și atât timp cât aceste state își vor asuma responsabilitatea pentru clădirea unei politic externe a UE nu vor accepta să cedeze în fața unei instituții ce are ca unic obiectiv în momentul de față sporirea puterilor proprii.